Fotografie
Despre subiect
Mircea Gherase    2012-03-24  [0 com.] >>>
Despre subiect în fotografie
Andrei Nacu    2012-01-25  [0 com.] >>>
Despre Subiect
Bogdan Meseșan    2011-12-18  [0 com.] >>>
Subiectul şi retorica clişeului
Bogdan Croitoru    2011-11-12  [0 com.] >>>
Despre Subiect
Voicu Bojan    2011-08-20  [0 com.] >>>
Despre natura ficţională a fotografiei. Caz particular: fotografia documentară
Horia Tudor    2011-05-01  [0 com.] >>>
Despre natura ficţională a fotografiei. Caz particular: fotografia documentară
Egyed Ufó Zoltán    2011-04-07  [4 com.] >>>
Despre natura ficţională a fotografiei. Caz particular: fotografia documentară
Gicu Șerban    2011-01-07  [1 com.] >>>
Despre natura ficţională a fotografiei. Caz particular: fotografia documentară
Voicu Bojan    2010-12-08  [1 com.] >>>
Despre natura ficţională a fotografiei. Caz particular: fotografia documentară
Andrei Nacu    2010-10-18  [1 com.] >>>
Şcoala de fotografie documentară Oskar
Egyed Ufó Zoltán    2010-02-04  [14 com.] >>>
Weegee. The Famous?
Voicu Bojan    2009-11-25  [0 com.] >>>
René Burri – un extraterestru
Voicu Bojan    2008-11-03  [6 com.] >>>
Parr. Martin Parr.
Voicu Bojan    2008-05-23  [1 com.] >>>
Discuţie cu Cristina Liberis
Egyed Ufó Zoltán    2008-01-23  [1 com.] >>>
Editorial - Prietenii mei
Egyed Ufó Zoltán    2007-06-23  [0 com.] >>>
Interviu cu Alexandru Paul
Gicu Şerban    2007-06-23  [0 com.] >>>
Editorial - fotografiile lui Mitică
Gicu Şerban    2007-03-31  [0 com.] >>>
Interviu cu Florin Bobu
Egyed Ufó Zoltán    2007-03-31  [1 com.] >>>
Kickbox
Egyed Ufó Zoltán    2007-03-18  [3 com.] >>>
Albumul Taberei de la Bistriţa
Egyed Ufó Zoltán    2007-03-04  [1 com.] >>>
Editorial – Viaţa, Borcanele şi Fotografia
Gicu Serban    2007-02-03  [0 com.] >>>
Interviu cu Silviu Petrovan
Egyed Ufó Zoltán    2007-02-06  [0 com.] >>>
Top 11 întrebări fotografice mioritice ale anului 2006
Egyed Ufó Zoltán    2007-01-21  [0 com.] >>>
Bucureştiul înainte de aderare
Egyed Ufó Zoltán    2007-01-20  [0 com.] >>>

Editorial – Viaţa, Borcanele şi Fotografia


N-o să uit niciodată când, copil fiind, părinţii mei, probabil din dorinţa de a-şi invăţa pruncul ce inseamnă viaţa mi-au sugerat fin, că lumea e la picioarele mele şi fericirea este chiar la 150m de blocul nostru.  Mai exact, chiar la centrul de colectare sticle şi borcane, din spatele alimentarei. Băiat cuminte şi ascultător, pentru vreo trei ani mi-am luat rolul foarte in serios, exploatam orice oportunitate din domeniul sticlelor şi borcanelor. Am facut o obsesie pentru orice borcan de muştar, sana sau iaurt, sticlă de lapte, bere sau ulei.
 
Am cunoscut Extazul atunci când sticlele erau primite şi puşculiţa mea se umplea, dar şi Agonia atunci când, dupa ore grele de aşteptare in căldură, individul in halat albastru care le recepţiona plictisit, după îndelungi clipe de examinare vizuală şi tactilă, îmi refuza câte o sticlă pe motiv de ciobeală, sau închidea uşa de tablă nespus de nervos că am indrăznit să aduc sticlele prăfuite. Lumea mea era foarte simplă, totul se întâmpla în faţa blocului şi în spatele alimentarei. Tipul care prelua sticlele era Dumnezeu. Cunoşteam fiecare bordură, fiecare stâlp, parcă tot praful cartierului era al meu.
 
Părinţii şi neamurile au considerat probabil că odrasla lor e o investiţie bună, aşa că pe lângă furnizori constanţi de sticlărie, la zilele mele de naştere sau cu orice ocazie umflau substanţial puşculiţa. Altfel nu-mi imaginez cum, cu 2 lei sticla, am reuşit să strâng bani pentru aparat de fotografiat, aparat de mărit, substanţe şi tăviţe, chitară, costum de schi, pistol de lipit şi o grămadă de piese şi accesorii pentru electronică, adică bani pentru toate pasiunile mele (mai putin înotul care nu-mi cerea resurse speciale).
 
Pentru cei mai tinerei, care nu înteleg prea bine despre ce am vorbit pâna acum am facut rost de o fotografie de la Andrei Iliescu (multumesc frumos Andrei). Fotografia spune mai multe despre acea perioadă decât vă pot spune eu, chiar dacă probabil e o coadă clasică la lapte.
 
 
Povestea mea în fotografie începe în sfârşit prin ’84 când cu toate sculele instalate în cămara de 1 mp, un prieten al tatălui meu, fotograf la Miliţie mi-a arătat cum se măresc si cum se developează fotografiile. Ca pentru mulţi alţii de dinaintea mea, momentul a fost magic şi parcă ireversibil. Din acel moment am devenit fotograful familiei, al clasei, al excursiei etc. Martori îmi sunt aceleaşi sticle şi borcane, de astă dată pline de gem, care mă priveau de pe rafturi şi cu care am împărţit acelaşi spaţiu îngust mulţi ani de zile. În cămară. Ai mei însă, şi-au dat seama că investiţia lor în mine, s-a dus pe apa sâmbetei, cheltuiam absolut toţi banii pe poze, poze pe care le ofeream gratuit oamenilor, şi astfel nu câştigam nimic din ele (acum au aceeaşi impresie deşi situatia s-a mai schimbat).
 
Mult timp nu mi-am pus întrebări serioase, am fotografiat ca şi când eram singurul fotograf din lume. Mai mult decât o fotografie pe care o poţi înrăma sau pune pe perete pentru ca arăta fain, întotdeauna fotografia mi s-a părut un demers foarte personal. Acela de a explora, de a cunoaşte o persoană sau un loc, de a înţelege ce se întâmplă în jur, de a descoperi o lume mare formată din detalii mici şi nu în ultimul rând de a te descoperi pe tine. Ca urmare nu cred în fotografiile impersonale, în tendinţele fotografice la modă şi nici în subiectele celebre.  Cred însa cu tărie în proiectele cu adevarat personale indiferent de tema sau modul în care sunt pozate: simple, mai blânde, mai tăioase, înţelepte sau curajoase cum ar spune un prieten de-al meu.
 
Acum însa îmi dau seama că părinţii mei au avut mare dreptate, şi, fără să vrea mi-au deschis o cale. Nu neapărat o cale spre fericire cum probabil ar fi dorit, dar în mod sigur o cale spre a descoperi ce inseamnă viaţa sau măcar o parte, fie ea şi între blocuri, în marile oraşe, la sat, sau chiar în spatele alimentarei, la ghişeul de colectat sticle şi borcane.
 


© Gicu Serban
2007-02-03

 

Oskar Blog
   Schimbați linkul! >>>
   Concurs proiecte fotografice >>>

Galerie
   Un revelion >>>
   Gospodarul izolat >>>

Linkuri recomandate
   Un bun exemplu despre ce mai poate >>>
   Petruț Călinescu a docume >>>

Pentru a putea inscrie comentarii pe Oskar este necesara autentificarea.