Şcoala de fotografie documentară Oskar


Pe scurt:

Durata: 13 semestre / 7 ani.

Taxa de participare: 1 sticlă de vin / semestru.

Cui ne adresăm: celor care gîndesc deja în serii, în proiecte, şi fac fotografie documentară. Celor care au umor şi nu se iau prea în serios. Celor care găsesc subiecte interesante şi în rază de 100 de kilometri, şi reuşesc să observe fenomene interesante şi în viaţa de zi cu zi. Cei care nu se sperie de subiecte nefotogenice. Celor care nu vor cu orice preţ să demonstreze lumii sensibilitatea lor socială. Celor care n-au nevoie de cameră de hotel de ***** sau de bugete de mii de euro ca să facă o serie de imagini. Celor care au multe idei, dar tot amînă să le fotografieze.

Profesori: toţi studenţii vor fi şi profesori în acelaşi timp.

Scopuri: să învăţăm unul de la celălalt, să ne motivăm reciproc (să-i facem pe colegi invidioşi), să producem serii faine, să ne ajutăm cu idei, atît la pornirea proiectului, cît şi la editarea lui.

Teme abordate: rude, vecini, colegi de muncă sau de şcoală, prieteni, locuri unde mergem des, subiecte culturale sau care ne-ar interesa şi ca spectatori, subiecte pe lîngă care trecem zi de zi şi ne punem întrebări, dar nu ne-am oprit niciodată să le studiem, fenomene dominante ale comunităţii în care trăim, obiceiurile clasei de mijloc şi de sus, subiecte sociale care nu neapărat ne fac să plîngem.

Desfăşurare: în fiecare semestru studenţii vor lucra la un proiect documentar practic cu subiect ales de ei şi la un text teoretic de 1-2 pagini despre un subiect pe care-l primesc la începutul semestrului. O dată pe semestru (prin preajma echinocţiilor) studenţii se întîlnesc personal la Oskar, pentru un weekend lung.

Diplomă: pe hîrtie superlucioasă waterproof.

Bursă Oskar: cel mai bun student va beneficia de returnarea integrală a taxei de participare.

Admiterea se face pe baza a 1-3 proiecte (sau linkuri la proiecte) trimise de doritori pe adresa ufo@oskar.ro pînă la data de 8 martie 2010.
Număr maxim de fotografi aleşi: 13

Pe mai larg (întrebări frecvente):

1. O să fim o comunitate fotografică unită, vom forma o familie?

Şcoala nu va fi o comunitate prietenească. Va fi o şcoală. Scopul e să învăţăm şi să lucrăm. Să devenim mai buni. Nu ca să ne împrietenim şi să ne batem pe umăr tot timpul. Că unii dintre noi vom deveni prieteni, sau sîntem deja prieteni, e un lucru frumos, dar nu ţine de şcoală. Prefer să învăţ şi să lucrez cu duşmanul meu care are idei faine, şi mă provoacă, decît să mă îmbrăţişez cu prietenii şi să nu facem nimic. Vorbesc despre şcoală. Că altfel prefer prietenii.

2. O să mergem împreună la "ieşiri fotografice"?

N-o să fim o mare familie care merge împreună la pozat. Fotografia (în capul meu) este o afacere personală, fiecare să meargă la pozat singur. Fiecare să vină cu ideile lui! Dacă vrea alte idei sau ajutor, poate să ne întrebe sau să ne ceară ajutorul, dar nimeni să nu se aştepte că-l punem în maşină şi îl ducem în locuri fotogenice pe care le ştim, ca să facă şi el aceleaşi imagini de succes pe care le-am făcut şi noi. Nu, fiecare să fotografieze ce-l interesează.

3. Şcoala ne va promova? Vom deveni artişti cunoscuţi în ţară şi peste hotare?

Scopul principal nu este de a ne promova în grup. Dacă se va întîmpla, se va întîmpla, asta e, dar nu acesta e scopul principal, să ne vindem. Desigur, nu sînt eu duşmanul banilor, şi n-o să opresc discuţiile despre bani şi promovare, dar nimeni să nu se aştepte că dacă vine aici, o să iasă pur profesionist, şi o să se vîndă genial. Eu personal prefer oricînd un amator care face fotografie bună, şi mi-e milă de acei profesionişti care fac poze proaste şi se vînd bine. La noi în ţară climatul nu este prea favorabil fotografiei documentare, sîntem foarte puţini care trăim din asta fără să facem mari compromisuri. Sper că majoritatea celor care reuşesc acest lucru o să ne fie colegi la şcoală.

4. Vom învăţa cum să găsim subiecte fotogenice care se pretează fotografiei documentare?

Trebuie să vă atrag atenţia că scopul şcolii este tocmai de a aborda subiecte cît mai diferite, cît mai virgine. Probabil aţi auzit deja ideea că 90% din fotografiile publicate prin lume sînt despre 10% din populaţie. Probabil ştiţi multe clişee: copii bolnavi de sida/cancer, războaie, conflicte, aziluri de noapte, închisori, ţigani, oameni săraci, culise de teatru, etc. Vreau să evităm să cădem în capcana subiectelor de succes. Fotografie documentară nu însemnă neapărat sărăcie, sînge, suferinţă. Doar că e mai greu şi mai rar ca cineva să reuşească să facă un material bun cu subiecte cu care se întîlneşte în fiecare zi. Da, ştiu, pare plictisitor anturajul nostru, vă înţeleg că vreţi să căutaţi locuri cu gust de vechi. Credeţi-mă, peste douăzeci de ani pozele de acum vor arăta supervechi, şi atmosfera lor vă va vrăji. Tocmai acesta este frumuseţea fotografiei documentare.

5. De ce doar 13 participanţi?

13 e un număr care ne place. De exemplu e ziua de naştere al domnului Gherase, prieten bun cu Oskar. E un număr care-mi place şi mie din copilărie, în basmele populare erau mulţi zmei (sau balauri?) cu 13 capete, care erau cei mai puternici, chiar dacă au fost învinşi totdeauna de erou.

13 e un număr prim foarte frumos, că-i o duzină plus unu.

E un număr destul de mare, mai ales cînd toţi vor să-şi deschidă gura în acelaşi timp. Cu mai mulţi oameni greu se poate lucra. Este greu şi să-i cazez (am casa mică).

6. De ce discriminăm începătorii?

Unii mă întrebaţi, de ce e nevoie la admitere de un proiect gata făcut. De ce nu acceptăm pe oricine şi învăţăm la şcoală să facem proiecte?

Fraţilor, n-am nimic cu începătorii, dar această şcoală se bazează pe muncă. Dacă cineva pînă acum n-a făcut un proiect cap-coadă, ori pentru că e un începător preocupat de fluturi în HDR, ori pentru că e un veşnic începător şi n-a avut idei, ori pentru că n-a avut timp, ori pentru că nu s-a mobilizat din cauză de lene, pînă la urmă nu contează din ce cauză, dar dacă n-a făcut vreun proiect pînă acum, şansele ca să se apuce acum, din cauza şcolii, sînt foarte mici. Iar dacă cineva nu lucrează, degeba face şcoală. Fiecare student va avea datoria să facă 2 proiecte pe an, ceea ce nu-i mult, dar nu-i nici puţin, cei care au făcut măcar o serie coerentă, ştiu că e nevoie de mult timp şi multă energie ca să-ţi iasă ceva bun.

7. De ce nu facem şi o clasă de începători?

Există deja şcoală pentru începători. Cei care pînă acum n-aţi făcut nici un proiect, nu ştiţi de unde să începeţi sau nu ştiţi nici măcar de ce aţi face acest lucru, sau vă blocaţi la un anumit pas în realizarea proiectului, cea mai bună şcoală pe care pot să vă recomand este Diafragma 9. Acolo puteţi să învăţaţi, pe lîngă multe alte lucruri interesante, şi bazele realizării unui proiect. În plus, atmosfera de la Diafragma 9 este foarte bună ca să prindeţi chef să faceţi un proiect, să plecaţi acasă hotărîţi că vreţi să lucraţi.

8. Ce înseamnă un proiect?

Fuck, urăsc cuvîntul proiect, sună foarte serios şi mă sperie, dar n-am găsit pînă acum ceva cu care să-l înlocuiesc. Cîteodată mai zic şi serie, dar nu-i chiar acelaşi lucru. Cu siguranţă o temă teoretică pentru un semestru va fi să găsim sinonime pentru proiect.
Dar să revenim: ce-i un proiect? În definiţia mea un proiect este o serie coerentă de imagini, creată conştient, pe baza unei idei iniţiale. Accentul cade pe ideea iniţială şi pe cuvîntul conştient.

Mulţi m-au combătut în decursul timpului, spunînd că fotografiile adevărate se fac cu mult noroc, nu cu idei aduse de acasă şi nu cu muncă conştientă. Eu zic că fotografiile adevărate se fac cu mult noroc, în timp ce lucrăm conştient la ideile iniţiale. Norocul ni se arată de x ori pe zi. Dar ni se arată şi atunci dacă lucrăm la un proiect. Putem să prindem norocul în poze doar dacă sîntem pregătiţi, deci sînt şanse mult mai mari să prindem o poză norocoasă dacă sîntem pe teren, cu aparatul în mînă, lucrînd la un proiect, decît dacă stăm acasă, aşteptînd să se prăbuşească un avion fix lîngă blocul nostru şi să ne facem fotografia vieţii.

Gicu are o teorie care spune că mai toate imaginile iconice pe care le ştim din istoria fotografiei au fost făcute în cadrul unor proiecte. Şi cam are dreptate Gicanu, cu cît sap mai mult în istoria fotografiei, observ din ce în ce mai multe cazuri care-i confirmă teoria.

9. Admiterea se face pe baza principiului "primul venit, primul servit"?

Nu. Oricine se poate înscrie pînă în 8 martie, şi din cei înscrişi vom selecta cei mai buni 13 pe baza portofoliilor trimise. Desigur, am să trişez să intru şi eu cumva printre cei 13, deci mai sînt 12 locuri de dat.

10. La înscriere nu se poate nicicum fără proiect la dosar?

Ba da. Dar numai dacă eşti fată, preferabil în jur de 20 de ani, preferabil blondă sau roşcată, cu ochii verzi sau albaştrii, cu piele albă şi moale, îţi plac bărbaţii căsătoriţi, burtoşi şi păroşi, şi cochetezi cu f*tografia documentară. Vreau să zic că acceptăm la înscriere în loc de proiecte documentare şi autoportrete în lenjerie intimă.

11. Ce se întîmplă dacă acum n-am proiecte tari în portofoliu, dar fac cîteva pînă anul viitor?

Din cei 13 aleşi acum probabil vor mai pica cîţiva în decursul anilor, din diferite motive, ori pentru că se plictisesc de fotografia documentară şi se fac fotografi de nuntă că de acolo ies bani, ori pentru că emigrează în Australia şi n-o să mai aibă chef să pozeze, ori pentru că se supără pe vreunul dintre studenţi şi n-o să mai suporte să-l vadă sau să-l audă. În plus, regulamentul şcolii probabil va conţine şi un criteriu prin care cei care nu lucrează, nu fac nici măcar o serie pe an, vor fi obligaţi să elibereze locurile pe care le ocupă. Deci probabil se vor mai goli locuri cu timpul, pe care le vom anunţa şi le vom umple cu cei mai buni dintre doritori.

12. De ce e nevoie de şcoală, nu pot să lucrez la proiecte personale şi singur?

Ba da. Dar studiile arată că majoritatea fotografilor au făcut ultimul lor proiect personal la şcoală, majoritatea n-au lucrat nimic interesant după lucrarea de diplomă. Omul e o fiinţă leneşă prin definiţie.

Cîteodată poate să te împingă din spate că ştii că ai un deadline, că sînt anumiţi oameni care aşteaptă să vadă ce-ţi iese.

Cînd eşti pe teren lucrînd la un proiect, toată lumea te întreabă la ce-ţi tebuie poza. Dacă spui "lucrez la un proiect personal", poporul nu înţelege nimic, cu toţii îs siguri că minţi şi că vrei să faci foarte mulţi bani din ei, dîndu-i la OTV. În schimb, unul dintre răspunsurile care liniştesc foarte uşor spiritele este "îmi trebuie la şcoală". Dar nu e etic să minţi, aşa că mai bine te înscrii la şcoală, şi ai o explicaţie perfectă timp de 7 ani.

Dacă mai aveţi întrebări, puteţi să le puneţi la adresa ufo@oskar.ro. Răspunsurile le voi pune aici.