Oskar Blog
Schimbați linkul!
Egyed Ufó Zoltán    2012-01-08  [0 com.] >>>
Concurs proiecte fotografice
Egyed Ufó Zoltán    2011-10-26  [0 com.] >>>
Back
Egyed Ufó Zoltán    2011-10-20  [2 com.] >>>
Diploma și breasla
Egyed Ufó Zoltán    2011-05-16  [0 com.] >>>
Aprobări în scris și model releaseuri
Egyed Ufó Zoltán    2011-05-04  [8 com.] >>>
Tudor Platon exmatriculat
Egyed Ufó Zoltán    2011-04-29  [49 com.] >>>
Un loc nu este un subiect
Egyed Ufó Zoltán    2011-04-18  [3 com.] >>>
Talentul sau munca contează?
Egyed Ufó Zoltán    2011-04-07  [7 com.] >>>
Carnavalul de la Veneția
Egyed Ufó Zoltán    2011-03-22  [1 com.] >>>
De ce ai murit, Vivian Maier?
Egyed Ufó Zoltán    2011-03-18  [24 com.] >>>


1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 ... 44

Aprobări în scris și model releaseuri


În ultimele zile am primit mai multe mailuri și comentarii care îl acuză pe Tudor și pe mine că sintem iresponsabili, neprofesioniști, că trebuia să avem acord scris de la școală, model release semnat de la toți care apar în poze, că trebuia să cunoaștem toate legile care reglementează colaborarea ONG-urilor cu școlile, regulamentul de ordine interioară a școlii, etc., nu mai enumăr să nu vă plictisesc.

În ceea ce privește criticile la adresa mea, sînt perfect de acord. Ar fi trebuit să fiu mai precaut, și să-l protejez pe Tudor. Mă simt vinovat pentru neglijența mea, și încerc pe cît posibil să-mi repar greșeala. Adevărul este că n-am fost destul de atent pentru că niciodată nu mi s-a întîmplat ca un acord verbal că pot să fotografiez să fi fost retras ulterior. Am pozat în sute de locuri unde a trebuit să cer acordul conducerii, inclusiv școli, și totdeauna un acord verbal a fost de ajuns. Am fost naiv, am greșit, clar și fără comentarii. Îmi asum greșeala, și sufăr din cauza ei.

În schimb nu sînt de acord cu vocile care îl atacă pe Tudor. Mai mulți se dau deștepți și spun că nu profesorii sînt de vină ci Tudor e, pentru că nu trebuia să facă nimic fără acord semnat și ștampilat de conducere, și fără model release de la cei pozați. Cică e o chestie elementară ca fotograf, să știi că fără astea nu faci nimic. Să luăm pas cu pas. Acord semnat. Cum se face asta? Mergi la directoare, o întrebi: ”Doamna Directoare, îmi dați voie să pozez pentru un documentar? Da? Atunci dați-o în scris și ștampilați-o!” Sună penibil, nu? Care elev și-ar permite așa ceva, să pună sub îndoială cuvîntul directoarei? Sau la oră: ”Doamna Profesoară, pot să pozez? Da? Atunci ia semnați model releaseul ăsta!”. Credeți-mă, dacă Tudor ar fi făcut totul ca la carte, cu acorduri și model releaseuri, n-ar fi făcut proiectul. Sau dacă totuși ar fi reușit să facă proiectul, cu ajutorul unui teanc de hîrtii, nu cred că profesorii n-ar fi găsit o portiță să-l penalizeze pentru că a arătat adevărul dureros. Dacă n-ar fi fost dat afară, probabil suferea și acum sub mîinile dirigintei ipocrite.

Despre acorduri scrise și model releaseuri de obicei scriu ode doar cei care nu prea fac poze, sau fac poze cu oameni puțini în locuri controlate, și le este mai ușor să gestioneze hîrtiile. În schimb ca fotograf activ care pozează zilnic zeci sau sute de oameni, mi se pare imposibil de gestionat acest lucru. Să nu mai vorbim de săracii fotoreporteri care aleargă la 3,5 sau chiar 10 evenimente pe zi. Cum ar fi să ieși în fiecare dimineață din redacție cu un rucsac plin de formulare model release? În plus, cine ar semna un model release? Îmi amintesc de o fază cu Pungovschi. Meticulos cum este el, încerca să noteze numele participanților pozați la un protest din capitală, ca să-i treacă în caption la poză. Nici măcar jumătate din ei nu vroiau să-și spună numele, după care nu vroiau nici să se mai lase fotografiați. Vă întreb, ce s-ar fi întîmplat dacă cineva ar fi pus și un model release în fața lor, în engleză, ca să-l semneze. Cine semnează un text ciudat, cu care nu e familiar, și nu știe ce se ascunde în spatele lui? De cînd mafia imobiliară acționează cu trucuri de acest gen că te pun să semnezi un text nefamiliar, după care îți dai seama că ți-ai vîndut casa pe zece lei, oamenii sînt foarte reticenți cu semnatul. Mai repede refuză să se lase pozați decît să accepte să semneze. Trebuie să-i motiveze ceva ca să semneze. Dacă-mi amintesc bine, Bumbuț de exemplu cînd și-a pozat seria din pușcărie, a făcut totul ca la carte, cu model releaseuri. I-a mers mai ușor pentru că oamenii se îmbulzeau să facă poze. Vrei poză, semnezi. Simplu. Dar cînd tu, fotograful, vrei să faci poza, și subiectul nu prea vrea, cu greu storci o semnătură de la el.

Cu aprobările la fel. Cît eram în capitală, îmi aduc aminte că eram trimis în tot felul de locuri ciudate să pozez, ambasade, BNR, CNSAS și alte zeci de acest gen. N-am primit nici o aprobare scrisă de la instituții, că pot să pozez acolo. Punem pariu că majoritatea acestor instituții au în regulamentul de ordine interioară că nu e voie să fotografiezi fără aprobare? Cine îmi garantează că nu se trezește ambasada germană să mă dea în judecată că n-am acord scris de la ei pentru niște poze de la nuștiuce conferință?

Eu pînă acum am pozat fără hîrtii, și am senzația că și de acum încolo am să fac la fel, oricît de neprofesionist sună. Prefer să-mi folosesc timpul și energia în scopul de a înțelege subiectul și a mă apropia de el, în loc să alerg după hîrtii, și să le gestionez. Da, se poate întîmpla să am cazuri în care să simt lipsa hîrtiei, dar aceste cazuri am să le gestionez cînd apar, o dată la doi ani. Îmi iau mult mai puțin timp și mult mai puțină energie decît să fiu precaut tot timpul. Avem noi o zicală care se traduce cam așa: e mai bine să te temi decît să te sperii. Mi se pare o prostie. Să te sperii durează cîteva secunde, și asta o dată pe an, pe cînd dacă te temi non stop, te macină.

Nu cred în legile scrise. Cred în legea nescrisă a bunului simț. Cred că un cuvînt valorează mai mult ca o semnătură. Dacă cineva afirmă ceva, e frumos s-o respecte, chiar dacă nu semnează. Dacă cineva are încredere în semenii lui, și este înșelat, nu el e vinovat, ci cel care l-a înșelat. Niciodată nu victima e vinovată! Dacă retragerea cuvîntul dat, absolut legal, te face șmecher, și pe victima ta îl face fraier, atunci eu prefer să fiu fraierul, nu șmecherul. În primul rînd pentru că dorm mai bine. În al doilea rînd pentru că încă am convingerea că adevărul (poate) învinge. Nu uitați, directoarea a demisionat, iar Tudor se simte mai bine la noua școală decît la cea veche. Azi a fost Ziua Libertății de Expresie. Vă mulțumesc tuturor că l-ați susținut pe Tudor!

© Egyed Ufó Zoltán
2011-05-04

 

Galerie
   Un revelion >>>
   Gospodarul izolat >>>

Linkuri recomandate
   Un bun exemplu despre ce mai poate >>>
   Petruț Călinescu a docume >>>

Fotografie
   Despre subiect >>>
   Despre subiect în fotografie >>>


Stelian Pavalache (2011-05-04 12:35:04)
Salve

- Fotografierea de pe spatiu public nu necesita MR sau PR
*(se exclud cazurile in care cladirile sunt mentionate in monitorul oficial ca fiind zone de siguranta nationala).
* fotografierea de pe spatiu privat este permisa doar cu acordul proprietarului prin semnare (PR si MR(dupa caz))
* fotografierea de pe spatiul public al unui spatiu privat este deasemeni permisa
(modul in care se va folosi fotografia obtinuta poate sa devina o problema, rezolvarea problemei se face in instanta, nu in strada :))

- Folosirea imaginilor cu scop editorial (fara ca subiectul fotografiat sa fie subiectul articolului) este permisa fara MR.
* (sunt excluse cazurile in care asocierea subiectului cu subiectul articolului poate aduce prejudicii de imagine, morale, etc... ).
* (rezolvarea problemei se face in instanta, nu in strada :))

- Folosirea fotografiei cu scop editorial in care subiectul devine "tinta" articolului nu este permisa decat cu acordul scris (MR)
* (actul fotografierii este permis, destinatia fotografiei devine subiectul discutiei)

- Fotografierea in spatii publice (administratie, scoli, spitale, biserici, muzee, etc) este permisa.
* reglementarile de ordine interioara nu sunt legale daca ele limiteaza acest drept legal de fotografiere. (de te pune unu sa semnezi ca esti sclav, si semnezi, e oki :D dar hartia nu este legala) :)
* actele comerciale pe spatiul public poate fi taxate
* folosirea imaginilor cu minori este permisa doar in cazul in care tutorele semneaza acest acord (MR)

- mai sunt o groaza de reglementari insa ele sunt foarte clare.

- actul fotografierii nu incrimineaza fotograful. fotograful nu este responsabil de imaginatia bogata si crizele de scenaristica ale subiectilor fotografiati, agenti de paza, etc.

- momentan in legea romana nu exista restrictii cu privire la actul fotografierii in si de pe spatiul public (*exceptiile fiind clar mentionate in monitorul oficial)

- in cazul lui Tudor singura problema este fotografierea minorilor fara acordul tutorelui, si nu fotografierea in cadrul scolii.
* (lucru ce poate fi rezolvat de comun acord cu tutorele fiecarui copil sau in cadru legal :)),
- administratia scolii nu poate ingradi dreptul lui la exprimare. Nu cred ca exista o motivatie legala pentru exmatriculare
* (decat in cazul in care parintii au depus plangeri vis a vis de problema), dar si aici excluderea lor nu cred ca se poate face habotnic si dupa preferintele autoritare ale unui director zelos.
* (au existat cazuri oribile in care directorii iubitori de imagine frumoasa, au exmatriculat fete tinere insarcinate (minore) din institutia de invatamant, propunand inspectoratului scolar local anularea dreptului de reinscriere in alta scoala). ORIBIL

- etc

sunt multe nedreptati in sistemul de invatamant, insa toate se pot rezolva prin actionarea in instanta, si evident prin luare de pozitie.

cu siguranta am omis multe in post dar ideea e sper destul de clara.

Toate cele bune si incurajez parintii copiilor sa dea in judecata institutia de invatamant, precum si oamenii din administratia scolii (individual)

Toate cele bune si multa liniste.
Stelian


http://www.photodesign.ro

Marin, Raica (2011-05-04 14:22:35)
Eu cred ca doar despre legi ar trebui sa se discute, nu despre bun simt, moralitate, chestiuni pe care nu le putem cere sau impune celuilalt. Dar lucrurile scapa de sub control oricum, cu legi sau fara.

carmen obreja (2011-05-04 16:52:02)
nustu daca ati calatorit de curind, dar Moldova (cu toti italienii ei) inca n-a devenit tara model-releasului.

faptic, daca e vorba de institutii locale (local = orice dinozaur de musama, intepenit in mentalitatea lui) acordul de fotografiere e-o chestiune de-a dreptul relativista.

acordul verbal (chiar si scris) se poate da, cum sa nu! dar cu juma de gura, in speranta ca iese ceva eroic (politic vorbind) de pe urma fotografului cuviincios care-a luat 2-3 cadre stind in pozitia "chelner".

valabil mai ales pentru relatia institutie-freelancer. adica teapan si sobru versus tinar subtirel uns cu alifii europene.
p'orma, lucrurile iau o intorsatura neasteptata, fotograful devine principalul suspect intr-o telenovela imaginara...de ce? pt ca localii oricum se plictiseau pe pozitiile lor.

rezultatul telenovelei? scrica relatia fotograf-documentarul in sine care e mult mai mult decit un acord si citeva releasuri.
e-o poveste lunga (de citiva ani), nu intotdeauna simpla, foarte fragila si diferita de la caz la caz.

toata agitatia lumii fotografice in cazul acestei neputincioase exmatriculari parca e "Locul unde nu s-a intamplat nimic" al lui Sadoveanu. dezvaluie precaritatea faptica (a documentarului esential si percutant) pe un fond inert si plictisit si tulbure.

relativismul se aplica si fotografului, care are ne-bunul obicei sa traga 2-3 mii de cadre...de ce? pentru ca poate, pentru ca nu stie sa editeze, pentru ca oricum...sint asa multe scoli de editat ca n-ai habar pe care s-o iei in brate etc.

P.S. am facut un curs de reportaj la CJI (pe principiile Universitatii de jurnalism din Missouri. iarasi relativist, unele lucruri nu pot fi aplicate ad literam la noi, poti ajunge nevrind la reactii in forta si penibile ca exmatricularea celor sase)
insa am avut o tema de casa extraordinara (nu singura!) si anume sa ne alegem un coleg si sa-l fotografiem citeva zile oricum: la masa,pe sub masa, in pat, pe strada, sa-l stresam ca sa simta si sa-si aminteasca ever...

Ioana Filipas (2011-05-04 18:11:03)
Și la mine pe blog insista cineva cu treaba cu acordul scris. Hai să fim serioși. Îs atâta de curioasă câtă lume pierde timpul cu așa ceva! Și, cum ai zis tu, doară nu era să se ducă Tudor să se mânce în gură cu directoarea și cu profii, să-i semneze o bucată de hârtie, că el nu-i crede altfel. Dacă făcea figuri de-astea, nu mai termina liceul degrabă.


Egyed Ufó Zoltán (2011-05-04 19:49:40)
Marin, aș fi de acord cu tine, dacă legea ar fi clară și ar fi cunoscută și respectată. Zici că bunul simț nu-l poți cere sau impune. Dar legalitatea poți? Cîți dintre cei pozați de tine cunosc legea?

Și eu aș fi foarte bucuros să cunosc în detaliu și să respect legea. Dar legea e făcută ca să fie cît mai complicată și interpretabilă. Am avut mai multe discuții pe tema asta și cu fotografi, și cu o amică juristă, am și publicat aici pe blog un filmuleț despre ce e și ce nu e voie să fotografiezi. Dar lucrurile nu-s atît de simple, spune amica juristă. Legi sint mai multe care se suprapun, și doar judecătorul decide la proces care-i legea care se aplică în detrimentul celeilalte. Hai să luăm un mic exemplu. Dacă-l credem pe Pavalache, care se inspiră din lege, fotografiere în școli este permisă. Dacă în schimb ne uităm la Regulamentul de Organizare și Funcționare a Unităților de Învățămînt Preunivaresitar, scos de MEC, spune asa:
Art.118. (1) Elevii care săvârşesc fapte prin care se încalcă dispoziţiile legale în vigoare, inclusiv regulamentele şcolare, vor fi sancţionaţi în funcţie de gravitatea acestora..

Iar Regulamentul de Ordine Interioară al liceului spune așa în Anexa 4, art. 29, litera j: Este interzis elevilor să înregistreze audio sau video activităţile din şcoală fără acordul profesorilor sau al conducerii şcolii.

În acest caz Tudor este cetățean sau elev? Care regulă se aplică? Pavalache spune că prima, dar realitatea arată că a doua. Cine are chef să meargă în instanță cu problema asta? Dacă se ajunge în instanță, judecătorul va decide care lege se va aplica. Dacă judecătorul are prieteni comuni cu cineva din conducerea liceului, Pavalache poate să se ștergă undeva cu Monitorul Oficial. Nu vorbesc împotriva lui Pavalache, pentru că apreciez că s-a obosit să ne informeze, și îi mulțumesc pentru asta, vreu să arăt doar că legalitatea este un lucru mult mai relativ decît se crede de mulți.

Cîteodată un zîmbet, un salut, o strîngere de mînă, o privire, un cuvînt sincer te aduce mult mai aproape de poza dorită ca invocarea unui articol de lege, spun asta din proprie experiență. Iar dacă poza s-a publicat și apar probleme etice, o discuție sinceră între părți poate fi o rezolvare mult mai bună ca îmbogățirea avocaților.

Nu că n-aș fi doritor să cunosc și eu mai bine legile care ne ating. Asociația fotojurnaliștilor din Ungaria are (sau cel puțin a avut cu cîțiva ani în urmă) un codex etic, unde e descris destul de bine ce e voie și ce nu pe baza legilor de acolo. Îmi lipsește foarte mult o variantă românească a acelui document. Nu vreau însă să reproșez nimic AFPR-ului, pentru că nici eu n-am pus ceva pe masă în acest domeniu.

Stelian Pavalache (2011-05-05 00:36:27)
Intr-un fel Ufo ai dreptate, distanta de la "in fapt" si "in drept" este mare ... insa aplicarea unor sanctiuni trebuie sa aiba niste reglementari "norme":) nu se face dupa urechea profesorului de sport si de muzica.

Apoi exista discutia despre intentia fotografului precum si a reportajului, care deasemeni nu se stabileste dupa urechea unui maimutzoi. Si aici revin la ideea din primul post. Institutia de invatamant este un spatiu public care are reglementari de ordine interioara mai mult sau mai putin ambigue, unele din ele in afara legii. (Cazul foarte cunoscut din xxxxx al unor minore exmatriculate pe motiv ca au ramas insarcinate).

Daca mergem pe latura interpretativa a articolelor din 118 atunci Tudor ar fi trebuit sa fie un erou, a "demascat" fapte ce sunt incriminate chiar mai "violent" decat inregistrarea video sau fotografica.
Evident ca poti suprapune fapta pe interpretarea tembela de partid a consiliului profesoral care marjeaza pe defaimarea institutiei.

Insa orice "judecator" judeca fapta prin prisma intentiei si a efectului, conform legii si nu in functie de pasiuni, hoburi sau morala crestina. In legea 118 a lui MEC se prevad sanctiuni ambigue fara norme de aplicare lasate pe seama unor consilii profesorale necalifcate, in consecinta aplicabilitatea poate fi contestata oricand in justitie. Consiliul profesoral nu este legea.

Cat despre manageriatul situatiilor sensibile de genul asta... actul semnat este mai mult decat un acord verbal. Daca nu se poate, atunci te astepti si la astfel de momente "de dupa" si-ti asumi riscurile unui sistem bolnav. Pe care-l poti corecta in timp daca "nu taci".

Ufo am depus si eu sesizari la inspectorat pentru modificarea unor astfel de regulamente de ordine interioare in perioada de profesorat ... s-au aprobat dupa ureche. Aplicabilitatea lor practica este doar o forma de constrangere mai mult sau mai putin eficienta insa nu tot timpul si legale.

Ioana Filipas - si eu pierd timpul in calatorii pentru a obtine acest acord de fotografiere :) si cunosc multi altii care o fac ... in consecinta este foarte posibil sa lucrezi si astfel.

O seara buna cu tot atata liniste.
Stelian

http://www.photodesign.ro

Marin, Raica (2011-05-05 09:45:09)
Eu cred in individ, nu in institutie. Si cine crede in institutia scoala? sau in intitutia justitie? M-am gandit si eu la Tadjikistan ca alternativa! (:

Marin, Raica (2011-05-05 09:55:49)
Am pozat si cu si fara aprobari scrise, amaratii fara, bastanii cu! (: E un joc de forte si un pic secsual! Nu credeti?

Pentru a putea inscrie comentarii pe Oskar este necesara autentificarea.