Prea mulţi fotografi?


Haiti e invadat de fotografi, ne-a semnalat cititorul nostru Cipri, care ne-a trimis şi un link.

Dacă nu aveţi răbdare să citiţi articolul, vă zic eu ideea de bază: în Haiti e plin de fotografi, oriunde te-ai duce, găseşti cîţiva colegi, dar sînt multe locuri unde numărul fotografilor e mai mare ca a localnicilor. Zic unii. Alţii zic că nu-i nici un bai. Editorii zic că-s prea multe poze asemănătoare, fotografii zic că editorii-s prea slabi, de aceea apar pozele asemănătoare. În articol e prezentat şi un caz în care opt fotografi, inclusiv prietenul nostru James, fotografiază acelaşi subiect, o statuie. Cam atît ne spune articolul.

Care ar putea fi explicaţia numărului mare de fotografi, mi-am pus întrebarea?

O posibilă explicaţie ar fi turismul de catastofă. Nu ştiu dacă am nimerit sau nu termenul exact în română. Turismul de catastrofă este un fenomen mai vechi, dar în creştere, mii sau zeci de mii de curioşi fac excursii în locuri lovite de dezastre. Nu ştiu exact de ce le place acest lucru, o fi vreo perversiune la mijloc, nu ştiu exact. Am senzaţia că mulţi dintre aceşti "jurnalişti" pe care nimeni nu-i cunoaşte dar apar peste tot, ar putea fi turişti deghizaţi în ziarişti. Nu-i mare lucru în ziua de azi să faci rost de un aparat bun şi de o legitimaţie de presă de la vreun mic ziar online.

O altă posibilă explicaţie ar fi că SUA e aproape de Haiti, nu costă foarte mult unei publicaţii să-şi trimită oamenii în zonă. Şi nici turiştii de catastrofă nu trebuie să-şi cheltuiască toată averea ca să-şi urmeze pasiunile.

A treia posibilă explicaţie ar fi efectul "fete la budă". Ştiţi că şi fetele pleacă la pipi cel puţin cîte 2-3, niciodată singure. Cam aşa au început să devină şi fotografii, pleacă la pozat cîte 4-5 în maşină, iar dacă văd ceva interesant, se dau jos cu toţii şi mitraliază totul în jur. Sînt mai multe motive pentru care merită să mergi în grup. În primul rînd siguranţa. În al doilea rînd siguranţa că nu vei fi certat de redacţie, pentru că ai făcut un material foarte asemănător cu cel al concurenţei. Şi la noi există obiceiul ca reporterii diferitelor ziare, agenţii sau televiziuni să facă cam aceleaşi imagini, din acelaşi unghi, ca să nu poată comenta şefii: uite ăla ce a făcut, tu de ce n-ai aşa ceva?

Numărul mare al fotografilor nu e o noutate, de ani de zile la orice dezastru major vedem zeci de fotografi care se aliniază în spatele subiectelor senzaţionale. Vă mai amintiţi de conflictul din Liban? Din cîte unghiuri aţi văzut poza cu copilul mort, gri prăfuit, cu biberonul perfect albastru, ridicat în aer de bărbatul cunoscut de presă sub numele de "Casca Verde"? Cum de erau aşa de mulţi fotografi acolo?